Bunica sau ‘fata cu marul’

Bunica a ajuns in Gara de Nord. Calatoria cu trenul a durat vreo 5 ore, s-a urcat intr-un taxi si s-a indreptat spre locuinta fiului ei, Mihnea.

    Mihnea era casatorit, avea si un copil de 4 ani, dar bunica n-a simtit niciodata vreun impuls sa-l vada. Nu i-a trimis cadouri de ziua lui sau de Craciun, nici macar n-a sunat de-un "La multi ani"... Nu-i pasa prea tare de el, iar pe nora o ura.

     Bunica a vazut in departare strada cunoscuta, blocul cenusiu de 4 etaje. A platit taxiul si s-a grabit sa urce cele 3 etaje. Era vesela.   Nora ei o sunase si o invitase la Bucuresti si dupa ceva ezitari a venit. Habar n-avea clar care e treaba, dar se simtea bine si sigura pe ea. Se pensionase de 1 an, pusese vreo 3 kile pe ea si acum nu facea altceva decat sa asculte clipuri pe You Tube si sa congeleze legume pentru noua ei familie – sot, un baiat pe care l-a adoptat si ea, socrii.

    Socrii, un mare cosmar pentru Gherghina care-i detesta din inima dar se controla din rasputeri sa nu-si dea seama sotul ei.

 
I-a spus norei la telefon ca are una din ‘pensiile alea nesimtite’ de care se vorbeste la televizor si s-a laudat cu pielea ei intinsa ‘la fel ca in adolescenta’ si sanii frumosi. Ca sa-si scoata in evidenta calitatile fizice Gherghina isi pusese jeansi si un tricou mulat. Era scheletica,  lata in solduri si adusa de spate, dar nu realiza asta.

Mihnea si sotia lui au intampinat-o in usa. Bunica a intrat binedispusa, si-a pupat nepotelul care stia despre ea ca e doar o prietena de familie, i-a dat 2 carti si... un mar. “E din livada mea’, sporovaia ea in timp ce se instala comod in fotoliu. A inceput sa povesteasca vesela de gradina ei, de caine, de pisica. Cum a renovat casa, despre livada sotului, au facut vin, tuica, Ion a cumparat curcani si gaini de prin sate, are bani destui, nici nu se uita in magazine la preturi cand cumpara ceva. Masina lor din Germania care baga o viteza cand apasa Ionica pe acceleratie de se face gol pe autostrada.

   La un moment dat Gherghinei i s-a facut cam foame de atata vorba. A rontait niste fursecuri pe care nora ei tocmai le scosese din  cuptor dar s-a cam strambat. “Sunt facute cu unt sau ulei?”, a intrebat ea ca sa-si arate presupusa pricepere. Gherghina era o gospodina foarte proasta, lenesa, cand locuia cu Mihnea nu facea decat ciorbe de legume, cu mult ulei, si carnati prajiti, cam pentru o saptamana.... Dar, acum, de cand se maritase cu Ion Oltenescu, mare sef prin judet, isi cumparase o carte de bucate si menu-urile ei erau mai variate. Din fericire sotul ei nu era prea pretentios asa ca rotea energic cateva feluri de mancare : ardei umpluti, fasole batuta, fasole cu ciolan, mancare de cartofi, ciorba de porc, peste prajit. In zilele de sarbatoare, si doar atunci, Gherghina obisnuia sa mai faca supa de rosii si prajitura cu visine sau cremsnit cu Dr. Otker si foi din comert.

Craciunul si Pastele erau insa momente pe care Gherghina le-ar fi sters din calendar de-ar fi avut puterea asta... atunci trebuia sa gateasca mai multe - sarmale, salata de boeuf, de vinete, prajituri - plus ca se mai si adunau toti, masa mare, veneau si fratii lui Ionica cu nevestele, nepotii, tot clanul Oltenescu, ce mai...trebuia sa se poarte frumos, sa para bucuroasa de oaspeti si alte alea... Greu de tot!

In timp ce nora baga un pui la cuptor Mihnea s-a dus pana la Mega Image sa ia bere si vin. Gherghina a zis ca vrea alb sec, tensiunea e mare si n-are voie rosu. Mihnea a cumparat 2 sticle de Jidvei si soacra si-a adus aminte cum au gasit ea si Ionica niste Jidvei de colectie si au cumparat o lada intreaga. A povestit cum le-a fost vacanta, cum au gonit ei pe drumurile patriei cu bolidul german.   

Gherghina n-a intrebat nimic despre nepotul ei, daca e sanatos, merge la gradinita, e nevoie sa se implice si ea financiar in educatia lui sau mai stiu eu ce. In primul rand nu prea ii pasa, iar in al doilea rand garantat Ionica s-ar fi opus oricarui 'proiect' care nu implica vreun membru al familiei sale, asa ca n-avea chef sa-si complice viata inutil.

In timpul acesta baietelul se juca la el in camera. Gherghina a intrat de cateva ori la el, l-a intrebat ce mai face, a chicotit si s-a copilarit prin camera pustiului. Nu putea sa-si scoata din cap ideea ca arata super cu tricoul ei mulat si era sigura ca miscarile ii sunt suple si gratioase, iar nora si fiul o privesc cu admiratie. Mai ales ca nora se cam ingrasase dupa nastere, asa ca Gherghina avea un motiv in plus de bucurie interioara.

Dar se facuse cam tarziu, vinul se terminase, mancarea la fel, gazdele dadeau semne de oboseala, copilul adormise. Gherghina l-a sunat pe Prostei, baiatul lui Ionica pe care il adoptase si ea ca sa-si arate devotamentul fata de noua familie si i-a zis scurt: Poti sa vii sa ma iei?

Prostei a ajuns destul de repede. Avea o masina facuta cadou de Ionica, apartament in Bucuresti. Serviciu nu-si gasise de 2 ani, dar nu era o problema fiindca Oltenescu suporta toate cheltuielile, mandru ca are 'baiat la Bucuresti'. Gherghina se facea si ea utila trimitandu-i periodic pungi cu legume congelate si intreband in stanga si-n dreapta de un job pentru noul ei 'fiu'. Intre timp Prostei isi petrecea noptile pe calculator pe tot felul de site-uri, iar ziua mai mult dormea.

Telefonul Gherghinei a sunat scurt, o data. Ah, a ajuns, a zis ea mandra oarecum ca i-a venit 'masina'. Si-a insfacat geanta din cuier si a pornit pe scari, acompaniata de privirile obosite ale lui Mihnea si ale sotiei sale.

Vizita bunicii, singura in 4 ani, se terminase. A doua zi baietelul a intrebat-o pe mama lui : Unde e ‘fata cu marul”, a plecat? "Fata cu marul" sau "Regina merelor" a mai fost subiect de discutie pentru baietel, fiindca il facea sa se gandeasca la Alba ca Zapada si marul otravit pe care l-a primit de la mama vitrega, dar mai apoi a uitat definitiv de ea si si-a vazut de copilaria lui...

Si numele Gherghinei n-a mai fost pomenit nicicand in casa lui Mihnea. Ca si cum ea n-ar fi existat vreodata...